Mihály Vörösmarty  

RĂSUNET    

Patriei, care-ţi fu leagăn
şi care-ţi va fi mormânt,
Credincios să-i fii maghiare,
fidel în ori ce moment.  

Căci in lumea asta mare,
pentru tine alt loc nu-i,
De-ţi va merge rău sau bine,
aici stai sau aici mori  

Ăst' pământ care străbunii,
prea adese l'au udat,
Cu a lor sânge şi în care
multe nume s'au gravat.  

Ăst' pământ, unde viteazul
Árpád sângele-a vărsat,
Unde in Huniade mare
iobăgia a curmat,  

Unde cu fală purtară,
libertate al tău steag,
Unde 'n lupte lungi şi multe,
moarte mulţi au secerat.  

A noastră naţiune mândră,
deşi mult a suferit,
Slabă, însă nu supusă,
încă totuşi n'a perit!  

Patria omenimei, lumea,
cu curaj îi zice aşa:
"Iţi cer dup' atâta vreme,
viaţa, sau moartea ta!"  

Oh, atâtor nu se poate,
moarte crudă a 'ndura,
Atâte inimi fidele
în năcaz a se 'neca.  

Aceea nu-i cu putinţă
să se stingă în zădar,
Minte şi-o voinţă sântă,
sub un blăstăm greu, amar.  

Trebuie sa vină încă,
şi sigur că va veni,
O altă eră, mai bună,
ce-o aşteaptă mii de mii.  

Şi sigur cu va sa vină,
dacă are a veni,
Moartea, când o ţară 'ntreagă
spre mormânt se va porni.  

Şi popoare 'ncunjura-vor,
al naţiunei scump mormânt,
Lăcrăma-vor milioane,
ai naţiunei fii, jelind.  

Credincios să fii maghiare,
patriei pân' la mormânt,
Pân' trăieşti, ea-ţi dă viaţă,
iar când mori, ea-ţi e mormânt.  

Căci în lumea asta mare,
pentru tine alt loc nu-i,
De-ţi va merge rău sau bine,
aici stai sau aici mori.  

(1836)