Tratatul de la Trianon

La sfărşitul primului război mondial  Ugaria era pe partea învinşilor. Odată cu sfărşitul războiului au început tratativele de pace.

Statul independent maghiar nu putea primi recunoaştere naţională totală până cănd adunarea naţională nu aducea la nivel de lege tratativul. În 1920 la 4 iunie, lângă Verailles în palatul de la Trianon a fost semnat tratutul care apoi a fost acceptat(la presiune mare externă) de către adunarea naţională în 15 noiembrie 1920.

În conceptul tratatului, din suprafaţa istorică a Ungariei(fără Croaţia) 282 mi km², 93 mi km² (33%), din populaţia de 20,8 milioane - 7,6 milioane (36%) a rămas între noile graniţe. 30% din etnici maghiari (3,2 milioane de persoane) a ajuns pe mână străină, au primit soarta de minoritate.

Alte hotărâri ale tratatului:

-         Ungaria respectă noile graniţe.

-         Tratatul a decis ca armata sa fie de 35 000  de persoane şi a interzis obligativitatea militară.

-         Ţara a fost obligată să plătească 30 de ani despăgubire. În acest interes antantul a avut sub supraveghere viaţa economica a ţarii.

În urma tratatului de la Trianon, Ungaria a suferit o pierdere asemanătoare cu cea din secolul XVI, cănd ţara a fost ruptă în trei bucăţi. Societatea maghiară a avut de suferit un şoc, o asemenea comoţie care a influenţat sensibil gândirea naţiunii. Prin respingerea Trianonului s-a născut înţelegerea naţională.

Tratatul nu s-a aliniat la graniţele etnice, a sfărâmat sistemul de contact din bazinul Carpaţilor, astfel a început duşmănia între popoarele din acea zonă.

Din iunie 1920 steagul naţional maghiar este ridicat doar la jumătatea catargului, şi cu aceasta amintind de tragedie. În şcoli, în orele de istorie şi geografie se preda istorica Ungarie, iar la începutul şi fărşitul orei se spunea rugăciunea  „cred într-un - unguresc”.